Melancoolica's Weblog

Spring time

March 3, 2009
Leave a Comment

the_spring_of_our_autumn_love
Odata cu sosirea primaverii ne simtim indemnati de exemplul naturii si incercam sa facem schimbari in alimentatie, in haine si chiar in viata personala. Noi, femeile sunt niste fiinte asa de sensibile, oricat de greu ne-ar fi sa recunoastem, parca semanam cu o zambila. Eu ma consider o zambiluta roz, ca e mai sic..:”>…
Si incep sa probez haine, sa vad ce anume mai merge si sezonul acesta, numai ca zaresc colaceii bine investiti in aceasta iarna si uit de haine…In frigider, la loc de cinste sta carnea, cascavalul si alte produse grase…asa incat dau decret in apartament: la urmatoarele cumparaturi pe lista vor aparea morcovii, salata, cerealele si fructele! uff…d-aia iubesc eu pantofii, niciodata nu te dezamagesc…
Azi mi-am luat Tango, mi-era asa de dor de Simona si Alice, mi s-a parut asa de lunga luna februarie fara prietenele mele imaginare de pe noptiera. N-am terminat-o de citit dar, subiectul acestei luni mi se potriveste ca o manusa si sunt recunoscatoare caci asa voi face terapie in grup cu toate fetele Tango! Poate ne si vindecam! La indemnul Simonei am vazut The bridges of Madison County si mi-a placut foarte mult povestea. Mi-a dat mult de gandit: eu am iesit din masina, si nu m-am uitat inapoi…rezultatul a fost dezamagitor si va spun parerea mea personala: cred ca nu exista mari iubiri sau iubiri perfecte atunci cand sunt posibile, doar cele in care exista un inceput si imposibilitatea de a continua devin perfecte…
Imi doresc ca martisor suprem o primavara calda, in care sa aud cat mai rar cuvantul criza, sa termin cu bine ce mi-am propus si sa primesc o floricica…;)

Advertisements

O firimitura de speranta

February 4, 2009
Leave a Comment

tim-tim3
Am adunat dintre amintiri
Clipele in care am fost cu tine
Si le-am pastrat drept comoara suprema,
Am strans in inima
Cuvintele pe care mi le-ai spus
Aveam sa realizez dupa ca tu esti lumina mea
Am inchis ochii sa nu scap nicio frantura
Din anotimpurile in care ne-am iubit,
Din mangaierile si saruturile tale.
Am umplut gandul cu greutatea iubirii de ieri si maine,
Ceea ce a fost si poate ca mereu va fi…
Incerc sa alung tristetea
Incerc sa-mi stapanesc teama
Cu speranta ca intr-o zi chipul tau
Il voi cuprinde cu privirea-mi
Si sub genele planse mi se va usca lacrima!


La vida moka

January 12, 2009
Leave a Comment

Knd e moka parca totu-i mai frumos…nu Criss?! love u…

Lucrurile simple sunt cele mai complicate! pLEC AZI, dAR MA INTORC INTR-O zi!

gandul meu e mereu la tine, mai bine da-mi-l inapoi, sau mai bine-l impartim amandoi!

Imi placi…chiar daca acum ai plecat!


Posted in Uncategorized

2 tembeli…:))

December 16, 2008
2 Comments

tim1Imi aduc aminte de primul mesaj de la tine. Eram in troleu, tocmai ne despartisem in fata scolii. Imi dadusei tonul “Dale don dale” si schimbasem cateva cuvinte. Daca stau sa ma gandesc acum, cat de prostuti eram ma apuca rasul. Te dadeai mare cu telefonul tau, pentru ca era mai smecher ca al meu. Mi-ai scris :  ” Imi place sa vorbesc cu tine”. Imi aduc aminte ca eram imbracata cu cojocelul maro si aveam blugii cu camuflaj, tu aveai blugi clasici si hanoracul bleu pufos. Ti-am raspuns: “Si mie.”

Ce raspuns tembel si ce mod de a incepe totul…Imi aduc aminte si rad singura de cat de copii eram. Iti placea sa-mi faci poze si imi aduc aminte ca de cate ori intorceam capul spre banca  ta te surprideam privindu-ma. O mituiai pe biata Ana sa stea la religie sau logica in banca ta, tocmai ca sa mai vorbim. Erai umbra mea, imi scriai scrisori si imi faceai cd-uri cu muzica sau prezentari in pp. Odata mi-ai scris in toate limbile te iubesc, am fost asa de impresionata cand de fapt tu dadusei copy-paste de pe internet. Ce mici si tembeli eram! Odata ai venit la prima ora si mi-ai dat o scrisoare si apoi ai plecat. Imi ziceai ca ma astepti pe dig si ca daca am sa vin inseamna ca tin la tine si ca in ziua respectiva s-a anuntat grade in minus. De mic erai un santajist fara pereche si am chiulit de la ultimele ore pentru ca tu nu ai venit toata ziua si erai suparat din cauza alor tai. Mereu am stiut sa ne sprijinim si sa ne intelegem. Am fost bandaj unul pentru celalat si mai apoi s-a transformat in iubire. Imi vine sa ma duc acum la garaje sa vad opera ta de arta. Iar rad singura. Intr-o dimineata ai venit foarte mandru de opera ta de arta: scrisesei pe un garaj din aprpierea casei mele: didi+grigo si intamplator, nu altfel :)), asta era traseul sora-mii spre facultate. Ti-am spus ca daca nu te duci si stergi de urgenta opera de arta n-am sa-ti mai vorbesc in viata mea! si te-ai dus si ai sters opera pentru care cu o noapte in urma platisei un prieten sa te aduca in oras.Numai eu stiu ce inseamna garajul ala zmangajit cu spray gri. Erai nebun, ca si atunci cand mi-ai luat capsuni in februarie si ai continuat in fiecare an….pardon….anul trecut ai uitat! Poate ca ai uitat si sa ma iubesti…


Trash Letter

December 16, 2008
2 Comments

Te-am pierdut pentru ca nu as mai fi suportat atata presiune. Niciodata nu ne-a fost usor, din contra. Mereu a trebuit sa luptam, stii ca mereu iti spuneam ca dupa un val vine alt val, trebuie sa fim mereu alerti. Poate ca valurile ne-au tinut impreuna, dar eu tind sa cred ca e mai mult! Nu pot sa uit privirea ta si felul in care ai stiut sa-mi fii tot timpul alaturi. Mi-ai dat drumul de fiecare data crezand ca o sa ma intorc, precum un leagan…dar de data asta nu mai sunt acolo, am decis sa-ti las tot ce am mai important pe lumea asta: iti las inima mea, ti-o las pentru toata viata, pentru ca tu ai fost singura persoana care mi-ai oferit viata ta fara egoism si bariere. Am plecat pentru ca suntem din lumi diferite si niciodata nu am fi reusit sa fm linistiti. Iubirea nu se vede, dar se simte. O simt si acum si mi-au ramas mii de amintiri cu care ma hranesc in fiecare zi si care ma tin inca treaza. Imi pare asa de rau ca nu am facut un jurnal cu tot ce faceam cand ne vedeam, desi sunt sigura ca n-am uitat niciun detaliu. Retraiesc toate duminicile in parc, tot ce-mi spuneai, cum ma incalzeai si ne faceam planuri. As vrea sa plec definitiv din locul asta, dar trebuie sa infrunt viata, asa cum fac in toate celelalte lucruri. Am facut bradul si mi-am adus aminte ca ma invitasei la tine acasa de Craciun. Visam asa de mult la ziua asta si acum nu mai e posibil. Tot viitorul meu e dat peste cap si nu stiu cu ce sa incep si ce sa termin. As vrea doar sa te uit, sa nu fii existat, sa nu fi stiut niciodata ce inseamna sa iubesti. Mereu ma intreb de ce oare te iubesc asa de mult, dar acum stiu ca motive pentru a iubi cauti cand nu gasesti nimic in inima, nu cand inima ti-e plina. Mi-am adus aminte, ca acum 3 ani, inainte de Craciun, mi-ai cumparat 2 pasari albe care stau pe o inima si ai si tu la fel. Pe spate am scris “friends forever”, uitasem de asta , am descoperit duminica din greseala…oare tu te gandesti cum ma gandesc eu, poate ca nu, gandirea asta e tipic feminina.


Examen la “viata”

December 12, 2008
Leave a Comment

Nu am foarte multa “viata”  in spate, insa am trecut prin destul de multe pana acum. Daca ar fi sa fac un circuit rapid prin cei 21 de ani petrecuti, as spune de copilaria petrecuta la Sperieteni unde am descoperit fructele, insectele,florile,pisicile… Apoi a urmat scoala  Waldorf unde mi-am descoperit talentele, urmate de sesiunile la bara din fata blocului si leapsa cu Ionut, Dani, Mirela si Cristinica. Scoala generala cu Marius, Andreeas si Mariana-mini formatia scolii numarul 12. Liceul si marea dragoste, Florin. Acolo a inceput iubirea, acolo a inceput viata sau drama, spuneti-i cum vreti. Acolo am inceput sa constientizez ca traiesc. La 18 ani a trebui sa iau fraiele vietii si sa ma descurc. Am crezut ca viata singura inseamna libertate si am realizat ca e mai mult responsabilitate decat libertate. Proaspat ajunsa la facultate am realizat k nu pot face fata cu  2 facultati si am renuntat la una. In anul 2 m-am angajat si am experimentat ce inseamna sa trebuiasca sa spui da cand ai zice “minuni”, sa raspunzi de ce faci si sa-ti descurci  viata personala dupa orele 16:00.

Cand vine vorba de examenul la “viata” nu ai cum sa copiezi  pentru ca nimeni nu simte sau actioneaza ca tine. Aici poti primi note si de la cei din Sala, dar nota finala e cea pe care ti-o dai tu. Are multe anexe si ciorne, are pete si zmangalituri, are randuri albe si are foi incarcate de spirit si pasiune. Aaaa, niciodata n-o sa stii toata materia, o inveti pe parcursul examenului…e cel mai fun examen,nu?..stati asa ca nu v-am spus…SUNTETI VESNIC IN SESIUNE!!!!


my lover`s gone

November 23, 2008
2 Comments

Dido, mereu mi-ai alinat aripile frante de atata zbor pe cerul instelat. Mereu m-am crezut puternica si mi-am propus sa ajung in al 9-lea cer. Eram aproape dar cred ca visam. Asa mi se intampla uneori, vad totul impaienjanit, ar trebui sa-mi dau seama ca visez, dar pentru ca e prea palpitant ignor ratiunea si ma avant, si zbor, zbor, pana ma trezesc ca pic in gol!Imi place asa de mult sa zbor, sa fiu deasupra gramezii de nestiutori, ca doar cei care n-au zburat cred k e frumos pe uscat… Cand sunt deasupra, uneori imi bate vantul in obraji de parca i-ar despica, dar nu ma doare, nu e ca pe uscat unde un viscol ma doboara.

6be5a3a44d2f34fe58ad572a02cbb41f_we

 Cand zbor simt libertate, simt fericire, implinire, aerul ma asculta si ma poarta pe un drum parfumat cu zambete, vise si sperante. Zburand e momentul in care realizez de ce vreau sa traiesc, dar si faptul ca doar asa vreau sa traiesc.

Nu doar odata am zburat pe vreme nefavorabila, cand cerul nu mi-ar fi permis sa zbor: dar chiar si atunci cand cerul spune nu, chiar daca e periculos sa zbori si trebuie sa depui mult mai mult efort ca sa te mentii, chiar daca esti singur in zbor caci vremea nu te ajuta, zbori…faci ceea ce stii si fara de care nu poti sa fii…

Cand iti gasesti vocatia, poti sa incerci orice altceva, cu siguranta poti sa fii bun si la patinaj sau  volei, poti sa simti placere si atunci, dar niciodata n-o sa mai simti ce inseamna viata daca nu-ti practici sportul pentru care esti facut.


IMI PLACE noiembrie

November 20, 2008
2 Comments

Imi place asa de mult luna noiembrie. E luna in care tu mi-ai spus ptr prima data k ma iubesti, e luna pe care o sarbatorim si e singura luna in care mai poti primi in cantitati decente soare si caldura. E luna in care totul a amortit, cred k si timpul si poate d-asta iubirea de noiembrie rezista o viata! E magic cum am putut sa ma indragostesc de tine, dar dehh, e noiembrie. Copiii sunt mai rosii in obraz, taranii se odihnesc in case incalzite, fetele citesc romane invelite in paturi pufoase, doamnele se intalnesc in cafenele…totul e perfect!

Noiembrie e a noastra, cu 5 trandafiri si pupici pe furis, cu primii pasi si surprize. Mai am de spus doar atat: in luna noiembrie te iubesc dublu, pentru ca e luna noastra si sunt fericita…sunt naiva si melancoolica, dar stiu ca tu ma iubesti asa cum sunt… cu dor, vesnic cu sufletul in noiembrie, B.478097159c24ca2f7f0me3


Inima prostutza

October 22, 2008
1 Comment

Nu ma intreba ce varsta am , mai bine intreaba inima mea ce varsta are. Ea o sa-ti raspunda 17, inima are puterea de a ramane pe loc atunci cand simte ca a acumulat destula fericire cat sa ramana incarcata tot restul vietii. Inima mea e desteapta, caci s-a prins ca alaturi de tine va ramane tanara si se se va umple. Inima mea poate ca este proasta, pentru ca s-a indragostit fara sa analizeze prea mult situatia, fara prea multa maturitate sau resurse de iubire. Inima a vazut ce cauta si a spus “DA”. Cu inima e mult mai usor de discutat decat cu orice alt organ, ea accepta tocmeala, cuvinte ieftine si flori din joi in pasti, ea vrea ochi senini si buze fierbinti, intalniri la lumina lunii si mesaje lungi cu texte siropoase. Nici macar nu asteapta ciocolata sau parfum…ea e ospitaliera…

Inimia mea e asa cum ai lasat-o, du-te si fa curat in ea, pune tot ce ai tu, si ea o sa se umple de fericire…doar vino, ca pana la urma, daca nu poti tu sa pui, pune ea…


O aMIntiRE

October 11, 2008
1 Comment

Am avut o copilarie frumoasa!In fiecare vara ma plimbam cu “gabeta”- bicicleta, torturam insecte, mestecam guma Minti si ne jucam, eu si sora mea, Pasarica muta-ti cuibul, de-a scoala sau de-a regina florilor.Era haios…

Tati era mai mereu plecat, dar cand se intorcea ne aducea multe lucruri frumoase, era un fel de Mos Craciun al fiecarui anotimp. El nu ma refuza atunci cand sora mea nu dorea sa se joace cu mine si tot el era cel pacalit cand venea ora de culcare. Imi placea sa dorm cu mami, ii luam verigheta si mi-o puneam pe deget visand cum o sa arat eu maritata. Visam un baiat frumos cu casa si masina.Pe atunci vedeam totul simplu, era nevoie doar sa cresc si sigur aveam sa-mi gasesc alesul…

Apoi, in perioada scolii, inainte de a ajunge acasa dadeam un pic pe la bara unde imi trosneam oasele stand ca o maimuta agatata de fierul rece pana faceam bataturi. Dupa masa, eram obligate sa dormim. Prietena sorei mele statea dupa-amiaza la noi fiindca mama ei lucra. Asa se face, ca pana ne lua somnul, ele isi faceau “ficus”. Niciodata nu intelegeam ce inseamna “f”, nu ca acum as avea mai multe indicii acum, caci am ramas la fel de naiva…

Am ajuns azi, sa fiu pe propriile mele picioare, sa iau decizii de una singura si sa am responsabilitati. Prietenul meu imi spune, ca uneori ma izolez in trecut si uit ca sunt in prezent. Asa sunt eu mai melancolica si nu ma pot abtine. Sunt constienta de faptul ca numai in ce priveste familia poti fi sigur sigur ca exista iubire. Prezentul meu, cel in care sunt nevoita sa traiesc nu mai are aceleasi reguli ca atunci cand eram eu mica.  Sunt o norocoasa pentru ca familia mea a fost una normala. Asta m-a ajutat sa iubesc pe mai  departe…

Familia nu mai are acelasi inteles acum. Azi femeia care sta mai mult decat dureaza concediul maternal cu copilul, este considerata slaba si superficiala. Azi, mai des auzi de tatal care si-a violat fata sau de tatal care i-a daruit copilului o masina scumpa. Punem prea mult accent pe lucrurile materiale si uitam sa ne preocupam si de sufletul nostru. Ne consideram crestini doar fiindca credem in Dumnezeu si din cand in cand mergem la biserica. Nu intelegem cat de important a fost ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi si d-aia avem golurile astea. Incercam sa le umplem anapoda cu persoane care pretind ca ne iubesc dar pe care noi nu putem sa le iubim, cu carti despre autostima sau cumparaturi de la branduri celebre. Ne cumparam masini nu pentru a ne folosi de ele, ci pentru a ne exprima personalitatea sau contul. Totul a devenit un haos pentru ca un punct negru necuratat a devenit o murdarie ce atrage dupa ea si mai multa mizerie….

Daca pamantul o sa ne mai suporte, peste ani, cand voi fi bunica, ceea ce traim noi azi, va fi ceva bun si frumos, caci lumea nu avanseaza ci decade. Copiii nostri or sa sufere de depresii din copilarie, o sa-si caute iubirea pe net si o sa-si inceapa viata sexuala la 10 ani, iar la 18 deja va fi pe picioarele lui.. jucariile vor fi inlocuite cu jocuri wii generatia 6 sau ceva de genul si fericirea va fi o amintire…


Next Page »